Imaginează-ți că ești la prima ședință de psihoterapie din viața ta și ești întrebat ce te aduce aici, care e motivul pentru care ești aici, sau cum îmi mai place mie să întreb,, Cu ce gând pe la terapie? ”
Ce ai răspunde?
99,9% dintre răspunsurile pe care le primesc sunt: ,, Am o problemă!”, ,,Am o durere!”, ,, Am o suferință”. Pare evident nu? Altfel nu mai veneam la terapie.
Și da este și în general, concepția tradițională este ca aceste probleme, aceste forțe patologice care ne amenință starea de bine reprezintă inamicul, dușmanul care trebuie eliminat, căruia îi declarăm război și care trebuie învins cu orice preț.
De multe ori lupta, nu doar că e ineficientă și se poate întinde pe tot parcursul vieții, dar poate fi și inutilă.
Nu vreau să îți invalidez problemele, știu că sunt cât se poate de reale, doar că mai știu că de foarte multe ori, dacă nu întotdeauna, problemele tale sunt prezențe unice care, în condiții adecvate, ar putea deveni fundamentul unei noi învățări și evoluții.
Știu că cu cât fugi mai mult de ele, cu atât ele au tendința să persiste. Cu cât le negi mai mult, cu atât îți negi ție o parte din tine, care are ceva de spus.
Dacă e prima oară când auzi despre faptul că de multe ori problema este soluția, că obstacolul este calea, s-ar putea să fii sceptic, să dezvolți rezistențe și să rejectezi imediat ideea.
Nu căuta neapărat să înțelegi cum se transformă problema în soluție, pentru că de multe ori e nevoie de ceva ore de lucrul cu tine ca să ajungi aici.
Ce poți să faci acum, poate citind acest articol este să începi să te gândești la acceptare. Să te accepți așa cum ești.. cu ,,bune” și cu ,,rele” și pun între ghilimele că răul este rău în măsura în care noi îl percepem așa.
Noapte și zi. Sus și jos. Bine și rău. Ying și Yang. Sunt termeni care nu pot exista unul fără celalalt. Contraste. Termeni opuși, care așa cum există în afara noastră, există și în interiorul tău.
A fi uman, înseamnă să fii si bun și rău și calm și agitat și fricos și curajos și fericit și trișt, înseamnă să fii și așa și așa. Nu spun că ai părți bune și părți rele, pentru că oricât ai atribui conotații negative suferinței, fricii, rușinei, invidiei, aceastea sunt părți din tine și cu cât mai mult te împotrivești acestora, ele persistă.
Până să ai relații fericite, sănătoase și împlinitoare cu cei din jur, dezvoltă mai întâi această relație pe care speri să o construiești cu alte persoane, cu tine. Acceptă-te așa cum ești! Iubește-te așa cum ești!
Și s-ar putea să ai nevoie de motive pentru care să faci acest lucru, pentru că de obicei așa se întamplă. Pentru că te simți mai în siguranță când ascunzi problemele undeva sub preș și afișezi un zâmbet care să facă să pară că ești bine.
Așa că, iată, de ce e de preferat să îți accepți problemele, durerea, suferința, să le privești drept în față, decât să le bagi sub preș:
- Pentru că atunci când te lupți cu propriile experiențe dureroase, lupta pare să le facă cu atât mai dureroase.
- Pentru că atunci când încerci să te închizi față de aspectele dureroase ale trecutului tău, te închizi și față de lucrurile utile pe care le-ai învățat din acest trecut.
- Pentru că îți pierzi vitalitatea, atunci când maifești o lipsă de disponibilitate față de viață așa cum vine ea cu bune și cu rele.
- Pentru că a simți durere în unele momente ale vieții este normal și uman și este mai degrabă inuman și lipsit de iubire să încerci să te conformezi unui alt standard.
- Pentru că a ,,trăi în experiența ta”,a trăi în prezent, îți poate oferi mai multă satisfacție, comparativ cu a trăi în mintea ta.
- Pentru că ai suferit destul!
Și mai am o întrebare pentru tine: Dacă ar izbucni un război și la război nu s-ar prezenta nimeni, ar mai fi război?
Între tine și probleme tale, nu trebuie să fie o luptă! Părăsește câmpul de bătălie! Fă pace cu ele.
Problemele, durerea, suferința pot fi săbii cu două tăișuri. Dacă le abordezi corespunzător sunt oportunități pentru o evoluție majoră. Poate îți poți aminti un eveniment negativ ( divorț, o boală, o dependență), care au condus la o schimbare pozitivă, semnificativă în viața ta.
Pe de altă parte, astfel de perturbări pot fi destructive. Poți fi copleșit de depresie, de exteriorizări nepotrivite sau de alte comportamente problematice.
Aici poate intra psihoterapia în scenă . Te poate ajuta să transformi experiențele și comportamentele problematice, în resurse și talente. Să transformi problema în soluție.
Să trăiești pe deplin împreună cu trecutul tău, nu în ciuda acestuia, împreună cu amintirile tale, cu temerile tale, cu tristețea ta și nu în ciuda lor.
Să fii prezent și să înveți cum să devii propriul tau psihoterapeut . Pentru ca mai apoi să dezvolți o modalitate prin care să transformi singur, aproape instinctiv, problemele în soluții, la fel cum instinctiv acum ai tendința să le eviți.
Viața normală este o viață cu probleme. Daca ți se pare că cineva duce o viață lipsită de probleme, e foarte posibil ca și acea persoană să aibă probleme, dar sa știe cum să le transforme în soluții, acceptându-le mai întâi.
Veste bună e că fiecare dintre noi avem resurse pentru a le rezolva!
