Cum gestionezi problema kilogramelor în plus?
Pentru a scădea în greutate și pentru a gestiona problema kilogramelor în plus, primul lucru pe care îl poți avea în vedere este să faci o evaluare obiectivă a problemei kilogramelor în plus.
Acest lucru presupune să te întrebi: ,,Este greutatea mea o problemă reală sau am de-a face cu o catastrofizare?”
Catastrofizarea reprezintă un tip de gândire care ne poate face să etichetam lucrurile drept oribile si groaznice și să nu mai putem să le vedem pentru ceea ce sunt.
Astfel, putem să exagerăm lucrurile, de exemplu sunt persoane care la o greutate de 57 de kg și chiar mai puțin, consideră că au o problemă cu greutatea.
Un alt tip de gândire care te poate influența în a te considera o persoană cu probleme de greutate este etichetarea. De exemplu, dacă spui despre tine zilnic că sunt ,,o persoană grasă”, aceasta reprezintă o etichetare care deși pare că are legătură cu realitatea, poate avea un impact puternic asupra comportamentului alimentar, dar și asupra stimei de sine.
Termeni precum ,,Slab”, ,,Gras”, sunt termeni relativi, etichete pe care ni le atribuim singuri , poate si în funcție de standardele impuse de societate. Sunt persoane care la 59 de kg se consideră, ,, grase”, pentru că idealul , cel puțin cel învățat de pe internet, din reviste e de 49 de kg. Dar chiar și așa, să spunem că vrei să slăbești de la 59 la 49 de kg , și e un obiectiv real, în terapie se pornește de la acceptare, de la a accepta că azi, acum, ai kilogramele acestea, arăți așa cum arăți și începi să înveți să îți placă de tine așa. Pentru că altfel , negându-te pentru ceea ce ești și cum ești, îți poate îngreuna această luptă cu kilogramele în plus, care nici măcar nu trebuie să fie o luptă, poate fi o situație a vieții tale pentru care trebuie să dedici niște resurse, timp, bani, energie, pentru a o schimba.
Și astfel, un prim pas în lupta cu kilogramele în plus, în terapie, îl reprezintă acesta: Analizarea modului în care ne gândim la noi și modificarea lui în cazul în care acesta ne impactează într-un mod care ne îngreunează procesul scăderii în greutate. Așadar, începem prin a fi atenți la cuvintele pe care ni le adresăm în cele mai intime și sincere momente.
După ce învățăm să comunicăm cu noi altfel, un al doilea pas pe care îl putem face în terapia pentru scăderea în greutate este să începem să construim și să dezvoltam un aliat puternic în lupta cu kilogramele în plus și anume dezvoltarea încrederii în propria persoană și a stimei de sine.
Ajută foarte mult să ne acceptăm și să pornim la drum cu încredere în noi, terapia facilitând orientarea către resursele interioare pe care le avem deja, dar și la recontextualizarea problemei pentru a găsi cât mai multe soluții, care în final conduc spre rezolvarea ei și anume ne este mai ușor să atingem greutatea ideală. Ne este mai ușor să facem sport, să mâncăm sănătos, dacă modificăm niște lucruri la noi, pe interior și privim încrezători spre viitor, având în minte faptul că putem realiza ceea ce ne propunem.
Apoi, un alt lucru spre care privim în psihoterapie, este reprezentat de o serie de variabile complexe de care ține luarea în greutate și anume factorii biochimici, contextul și mediul în care este influențată persoana, cât de sugestibilă este la stimuli alimentari externi în anumite stări emoționale.
Creierul este cel ce reglementează comportamentul alimentar, iar alimentele stimulează producerea anumitor neurotransmițători.
De exemplu, pentru a ne mări nivelurile de serotonină și pentru a ne modifica stările, putem avea nevoie de carbohidrați, alcool sau dulciuri (zahărul fiind un aliment care blochează atat durerea emotionala cat si pe cea fizica).
Dacă cedăm de mai multe ori poftei, se creează un ciclu adictiv. După instalarea acestui ciclu problematic, un stresor din mediul extern pe care il domolim cu mâncare se autoconsolidează, încetinește metabolismul și situează creierul într-o stare de dereglare, iar capacitatea creierului de a funcționa adecvat determină nivelul de satisfacție legat de viața cotidiană.
Ajungem astfel să mâncâm compulsiv, de cele mai multe ori pentru a ne hrăni o emoție ( de exemplu, mâncăm pentru a scăpa de stres) și nu pentru a ne hrăni corpul.
Mancatul compulsiv presupune consumul unei cantitati foarte mari de mancare, mai mult decât organismul ar avea nevoie, si este însoțit de sentimentul lipsei de control. De obicei, poți recunoaște un asemenea episod de mâncat compulsiv dacă nu te poți opri din mancat, mănânci chiar și atunci când nu îți este foame, folosești mâncarea ca sursă de confort, iar după ce mănânci ai sentimente de vină, regret și începi să te îngrijorezi în legătură cu greutatea și forma corpului tău.
Episoadele izolate de mâncat compulsiv sunt normale dacă apar doar din când în când, dar dacă acestea sunt săptămânale și durează de o perioadă mai mare de trei luni, este posibil să avem de-a face cu o tulburare de alimentație.
Un alt obiectiv important în terapia scăderii în greutate este cum implemetăm mici obiceiuri, astfel încât să obținem și șă menținem un stil de viață sănătos?
Dacă ne uităm în trecut, la oamenii preistorici, acestia funcționau pe principiul recompensei imediate. Vânau căprioara, o tăiau, o mâncau, stomacul era fericit, se puteau culca nemaiavând cine știe ce nevoi.
Și acum ca și atunci, creierul nu s-a schimbat foarte mult și funcționăm tot pe acest principiu al recompensei imediate, nu avem răbdare să muncim pentru ceva ce ne dorim, așa că ne mulțumim cu mici recompense imediate pe care le putem obține rapid. Vrem ceva și vrem acum.
Din acest motiv și începem să credem în tot felul de soluții rapide, magice , bine marketate, de tipul ,,Slăbește rapid în 10 pași”, 10 retete cu care să slăbești rapid” și da poți slăbi rapid dacă le urmezi, dar le fel de repede cum vine succesul , tot așa și pleacă pentru că e greu să menții obiceiuri cu care nu te identifici încă.
Acesta este genul de proces în care avem rezultate mai rapide dacă facem pași mici în direcția schimbării. Pentru a avea rezultate care dăinuie în timp, e nevoie să nu mai așteptăm ca lucrurile să se întâmple în 10 pași, să avem răbdare cu noi înșine și să adoptăm o mentalitate deschisă pe termen lung.
Pregătirea psihică, mentală, nu doar că ajută, ci e chiar necesară pe acest drum al scăderii în greutate. Așa că dacă tot ce ai încercat să faci până acum în exterior (sport, diete, tratamente corporale) nu au avut rezultat sau au avut un rezultat pe termen scurt, te invit să îți îndrepți atenția și spre partea psihică, în care se produc adevăratele schimbări.
