Te-ai întrebat vreodată care e diferența între o persoană care calcă timid, abia deschide gura să spună ceva, îi tremură vocea, stă strâns și cu capul ușor plecat în perimetrul lui și o persoană care atunci când vorbește, când pășește pare că zguduie pământul de câtă energie și încredere emană?
Cum unii oameni pot lucra fericiți, conduce business-uri, pot avea relații împlinite, familii fericite, vitalitate, energie și altora le e greu să se mobilizeze în a face orice.
Primul lucru care vine, de obicei, în minte, este să atribuim acest succes norocului, șansei, ajutorului, vieții pe care a avut-o. Și deși mediul în care creștem joacă un rol foarte important, validarea pe care o primim în copilărie cântărește și ea, ajungem la un moment în viață când ,, Norocul” ni-l putem face singuri, indiferent de ce trecut am avut. Cum?
Dezvoltând abilitatea de a ne simți valoarea umană, stima de sine și încredere în noi.
Pentru că de multe ori se crede că stima de sine și încrederea sunt unul și același concept, înainte de a merge mai departe, este important să știți că încrederea în sine se referă la credința unei persoane în capacitatea sa de a reuși într-o anumită sarcină sau situație specifică. Este situaționala, bazată pe experiență și legată de competențe și abilități în anumite domenii.
În timp ce stima de sine se referă la valoarea generală pe care o persoană o atribuie propriei persoane. Este o evaluare globală a propriei valori și merite.
Desigur, ambele sunt foarte importante în viața noastră și contribuie la starea noastră generală de bine sau mai puțin bine.
Pornisem de la întrebarea ce e diferit? De ce unii oamenii își pot vedea valoarea și alții nu? De ce unii oameni au încredere în ei că pot reuși în diverse situații și alții nu?
Primul element și cel de la care pleacă totul, de altfel, este gândirea.
Oamenii cu stimă de sine gândesc, se analizează și vorbesc cu ei înșiși în mod diferit în comparație cu aceia care au o imagine de sine negativă.
De exemplu, atunci când un om fără stimă de sine greșește, începe să se critice, având gânduri precum: „Ce este în neregulă cu mine?”„ Ar fi trebuit să știu mai bine!” sau ,,De ce sunt atât de bătut în cap!” Iar aceste afirmații îl fac să se simtă incompetent, învins, să își piardă motivația și bucuria de a se simți valoros. Dacă va face un efort să evolueze, va gândi și alege standarde perfecționiste , într-o manieră ambițioasă și lipsită de bucurie, care, în mod paradoxal, împiedică obținerea succesului.
Oamenii, cu stimă de sine, în schimb, își conștientizează propria valoare, în ciuda părților neșlefuite și a imperfecțiunilor. Aceștia evaluează eșecurile cu mai multă compasiune, concentrându-se pe factori externi și pe comportamente, de exemplu: ,,Am greșit pentru că nu m-am pregătit suficient”, ,,A fost o situație grea, am făcut tot ce a ținut de mine”, iar asemenea gânduri tind să conserve stima de sine în situațiile stresante, permițând îmbunătățirea comportamentului fără autocondamnare.
Apoi, modul în care noi gândim, ne face să ne și simțim într-un fel. O principală deosebire între oamenii cu stimă de sine ridicată și cei cu stimă de sine scăzută este nivelul de anxietate și stres resimțit. Cei fără stimă de sine au un nivel ridicat de anxietate, iar cei cu stimă de sine au un nivel scăzut de anxietate, de exemplu.
Mai departe, emoțiile ne determină acțiunile și comportamentul, iar aici, persoanele fară stimă de sine sunt mai predispuse să dezvolte o personalitate de tip A: sunt extrem de competitive și orientate spre succes, au un simț puternic al urgenței și sunt adesea nerăbdătoare, pot fi iritabile și agresive, mai ales atunci când lucrurile nu merg conform planului lor, sunt extrem de ambițioase și doresc să atingă obiective înalte, tind să fie impulsive și să reacționeze rapid la provocări.
În timp ce persoanele cu stimă de sine, au mai degrabă o personalitate de tip B: sunt calme și nu se grăbesc, sunt mai tolerante și mai puțin competitive, Au multă răbdare și nu se simt presate să realizeze totul imediat, sunt flexibile și nu se stresează prea mult în legătură cu obiectivele și termenele limită, sunt mai sociabile și se bucură de interacțiunile cu ceilalți fără presiunea de a concura.
Ce e important de menționat, este că majoritatea oamenilor nu se încadrează complet într-un singur tip. Poți avea caracteristici ale ambelor tipuri, iar personalitatea poate varia în funcție de situație și context.
Dar indiferent de situație și context, valoarea ta ca om, rămâne. Ce se modifică, este abilitatea de a o simți, de a ști că e acolo, iar când acest lucru se întâmplă te întorci la gândurile autocritice ca într-o buclă, care iar declanșează emoții și comportamente neplăcute și tot așa.
Un prim mod prin care poți ieși din buclă este să faci un exercițiu în care să citești/gândești intenționat alte gânduri. Chiar dacă nu le simți le început sau simți un disconfort, ca și cum mintea ta ar avea tendința să le nege, spunându-ți că nu sunt adevărate.
În măsura în care vrei să antrenezi un mod de gândire care conduce la stima de sine, îți las mai jos, câteva afirmații care au rolul să creeze un nou discurs interior specific persoanelor cu stimă de sine. Citește-le cu răbdare, fără a permite gândurilor pesimiste să te distragă. Acceptă orice se întâmplă, fără pretenții de perfecțiune.
Le poți repeta în fiecare zi, timp de o săptămână și descoperă cum, odată cu practica, gândurile încep să devină, din ce în ce mai plăcute:
- Mă accept pentru că îmi dau seama că reprezint mai mult decât slăbiciunile și greșelile mele sau decât orice alt factor extern.
- Criticile sunt un factor extern. Le examinez pentru a găsi moduri de îmbuntățire, fară să concluzionez că acele critici mă fac o persoană mai puțin valoroasă.
- Pot să-mi critic propriul comportament fară să mă îndoiesc de valoarea mea ca ființă umană.
- Observ și mă bucur de fiecare semn al realizarilor sau al progresului, indiferent de cât de nesemnificativ îmi poate pãrea mie sau celorlalți.
- Mã bucur de realizarile si progresele pe care le au altii, fãră să trag concluzia că ei sunt mai valoroși decât mine.
- Mã astept ca ceilalți să mă placă și să mă respecte. Dacă ei nu o fac, este în regulă!
- Mă bucur de provocările noi și nu mă supăr când lucrurile nu merg bine chiar de la început.
- Munca pe care o fac este, în general, de bună calitate si mă astept sã fac multe lucruri valoroase în viitor.
- Sunt conștient de punctele mele forte și le respect.
- Pot să râd de unele dintre lucrurile ridicole pe care le fac câteodată.
- Mã consider o persoană valoroasã.
- Mă plac fără să mă compar cu alții.
- Înlăuntrul meu, am sentimente de stabilitate și de siguranță pentru că îmi apreciez corect valoarea interioară.
