Evenimentele din viața noastră, fie că vorbim de cele mari: te căsătorești, ai un copil, planifici un botez, pleci în vacanță sau evenimente mici: o ședință la muncă, îți vizitezi familia de sărbători, cauți un loc de parcare în București, sunt exemple de factori de stres.
Și chiar dacă toate acestea sunt lucruri pe care ni le dorim și căutăm să le facem, atunci când spunem: ,,ce job stresant am!” sau ,,mă stresează organizarea nunții” , în mod automat îi atribuim stresului o conotație negativă.
Deși avem tendință să credem că stresul vine din afară, din factori externi, realitatea este că o mare parte a stresului este rezultatul a ceea ce se întâmplă în mintea noastră. El rezultă în mare parte din percepția pe care noi o avem asupra evenimentelor exterioare și nu de la evenimentele în sine.
Ce anume din percepția noastră, cauzează stresul, de fapt?
O primă sursă de stres este reprezentată de supraîncărcare. Este necesar ca pe de-o parte să avem destul de lucru pentru a ramane ocupati si pentru a ne realiza sarcinile cu atentie, iar pe de alta parte, după muncă să avem destulă energie suplimentară pentru a avea grija de noi, de familie, pentru a ne relaxa, pentru a ne distra. Supraîncărcarea apare când nu știi să delegi , când la locul de muncă nu ai clare responsabilitatile postului, când accepți orice obligatie oferita sau când nu poți spune nu, unor sarcini noi, datorită fricii de consecințe sau de creare a unei proaste impresii.
O altă sursă de stres e reprezentată de conflictul de roluri care apare, atunci când tu știi ceva despre tine, îți cunoști limitele, ai anumite responsabilități și ți se cere la un moment dat să faci cu totul altceva. În aceste momente te poți simți copleșit , depășit, pentru că nu ai deprinderile necesare pentru a-ți asuma mai mult de un rol. Un exemplu foarte bun pentru conflictul de rol, este atunci când un părinte lucrează de acasă, în timp ce are grijă și de copil. Dacă la muncă are multe sarcini de rezolvat, cerințe de îndeplinit în calitate de angajat și în același timp copilul plânge pentru că îi e foame sau vrea atenția ta , deci are și el o cerință de la tine, automat ajungi să percepi ziua în care lucrezi de acasă cu copilul ca fiind stresantă.
O caracteristica importanta în a determina stresul unui individ este și percepția acestuia asupra controlului. Sentimentele oamenilor privind abilitatea lor de a controla situatia sunt strans corelate cu stresul. De exemplu, la muncă, dacă angajații simt ca au un control precar asupra mediului la locul de munca si asupra propriului post, ei se vor confrunta cu stresul. Studiile au arătat ca daca angajaților li s-a dat un sentiment
al controlului asupra mediului de la locul de munca (de exemplu situatia in care li
se dă o sansa de a se implica in procesul de luare a deciziilor ce ii afecteaza)
aceasta va reduce stresul la locul de munca. Concluziile au fost că lipsa controlului transforma stresul într-o problema fizica, dar daca o slujba cu un nivel ridicat de stres include si controlul situatiei, nu exista nicio crestere a acestuia.
În sfârșit totul se rezumă și la o rezistenta psihologică, la diferentele individuale pe care le avem atunci când ne confruntăm cu agenți stresori. Unii oameni par sa fie darâmați la cea mai mica provocare, in timp ce alții par de neclintit in fata unor situatii extrem de stresante, în funcție de personalitate, structura internă și antrenamentul pe care îl poți avea în gestionarea acestei emoții specifice.
Ce ar fi bine de știut, atunci când vine vorba de stres este că stresul poate fi și pozitiv.
Stresul pozitiv se numește eustres și este o forma benefica ce actioneaza ca factor energizant, care permite concentrarea si focalizarea forțelor fizice si psihice pentru realizarea unor obiective la cote maxime. Chiar și când ne spunem, de exemplu, că ,,sunt prea multe de făcut”, poate fi văzut ca un stres pozitiv , pentru că absența lucrurilor de făcut înseamnă depresie și descurajare, când nu ești provocat și implicat.
Stresul negativ, numit si distres, este forma în care organismul, supramobilizat, refuză sa revina la starea normala. În această stare poți fi nervos, gata de reactie, cu tensiunea arteriala ridicata, cu musculatura încordata.
Ce putem face atunci când trecem de la un nivel de stres pozitiv, gestionabil la un stres care se amplifică, se resimte negativ și poate atinge la un moment dat cote maxime?
- Pe lângă binecunoscuta relaxare, practicarea stării de mindfulness este de o importanță vitală în reducerea stresului. Este o practică bazată pe acceptare și se caracterizează printr-o conștientizare necritică și concentrată în prezent.
- E ca atunci când înveți o limbă străină, să mergi pe bicicletă sau să conduci mașina, nu vei putea să gestionezi cu adevărat stresul fără să te antrenezi. Și o parte a acestui antrenament se referă la schimbarea de percepție. Să ne concentrăm asupra a ceea ce putem schimba, nu asupra lucrurilor care nu pot fi schimbate. De exemplu, nu putem schimba traficul de dimineață din București, dar ne putem schimba percepția asupra acestuia.
- Limbajul intern, modul în care vorbim cu noi înșine contează. Oamenii care se plac cu adevărat pe ei înșiși și care caută binele în ceillalți sunt mult mai puțini stresați decât cei foarte critici.
- Compasiunea contribuie foarte mult la alinarea minții și a sufletului.
- Simțul umorului este deopotrivă important pentru gestionarea stresului. Faptul că zâmbim, râdem și ne uităm la partea luminoasă a vieții poate face minuni pentru sănătatea nostră mentală.
- Să faci mai mult din ceea ce îți place, să găsești o semnificație în viața ta cotidiană, să îți găsești o pasiune, să te conectezi cu alții, să te autodezvălui, să vorbești cu ei despre ceea ce simți, toate duc la o rezistență la stres, nelăsând ca tensiunea să se acumuleze.
Nu putem controla furtunile care vin în viața noastre, care așa cum vin mai și trec, dar putem alege cum să ne comportăm în timpul lor, cum să gestionăm ce simțim și care e nivelul optim de stres de care avem nevoie pentru a fi motivați și pentru a ne mobiliza. Și mai putem alege să îl oprim atunci când devine prea mult!
